Traducere din limba greaca de pr. Victor Manolache
Anul aparitiei 2011
Ne uităm ce virtuţi avem, cât de buni şi de desăvârşiţi suntem, şi ne simţim „acoperiţi” în toate. De aceea nu simţim nevoia să creştem, să sporim, să înmulţim bogăţia noastră duhovnicească (privim sărăcia noastră duhovnicească ca pe o mare bogăţie!). Dimpotrivă, luând aminte la bunurile materiale, sesizăm ceea ce n‑avem. Astfel, şi multe bunuri să deţinem, tot ni se par puţine. De exemplu, vom vedea că n‑avem cea mai bună maşină, cea mai bună casă, cea mai bună slujbă, şi tot aşa la nesfârşit. În felul acesta, facem din viaţa noastră un talmeş‑balmeş şi ne pierdem. Când privim însă duhovniceşte ceea ce avem, şi puţine să fie, ni se vor părea multe. Le vom preţui, le vom valorifica şi ne vom bucura de ele şi, mai presus de toate, ne vom linişti de angoasele, deprimările care ne vânează. Şi nu numai atât, dar Îl vom preamări pe Dumnezeu pentru multe bunuri pe care ni le‑a dăruit din milostivirea Lui.
Pentru imbunatatirea experientei de navigare, website-ul nostru utilizeaza cookie-uri